áprig (ápriga) adj. 1. Violent impetuos. 2. Aspru drept. Lat. aprῑcus „expus la soare” de unde apoi „fierbinte arzator”; cf. calabr. apricari „a incalzi”. Schimbarea semantica este generala la termenii care desemneaza „caldura” shi in sens fig. impulsul pasional; cf. caldura fierbinte sp. calentarse acalorarse etc. De la „pasionat” sa trecut firesc la „violent” care este sensul uzual al cuvintului rom. In sfirshit sensul de „avid lacom” inregistrat in dictzionare (in primul rind DAR) shi care a indus in eroare REW 561 nu exista in realitate; expresiile de tipul aprig la prada aprig la cishtig sint normale in cadrul sensului 1 shi interpretarea interesata a acestora asha cum este data in DAR se explica in lumina etimologiei care o propune apoi shi care nu ni se pare convingatoare. G final k in sting shi vitreg. Etimonul aprῑcus era indicat inca de Laurian Hasdeu shi Cihac dar a fost respins de cercetatorii moderni (Pushcariu 99 da originea cuvintului drept necunoscuta; REW 561 respinge etimonul aprῑcus). Tiktin se gindea la un lat. *apricus de la aper „porc mistretz”. Subak Archeografo triestino XXX 14 propune *apprex „lacom” de la apprecor a carui der. pare putzin probabila. In sfirshit DAR (cf. REW 4055) propune gr. ἄρπαξ „avid lacom” (de unde fr. Harpagon) intemeiat pe falsul semantism care lam indicat.