APOTEOZÁ apoteozez vb. I. Tranz. (In antichitatea grecoromana cu privire la eroi shi imparatzi) A pune in rindul zeilor a zeifica a diviniza. Dupa moarte imparatul August a fost apoteozat. ♦ Fig. A aduce (cuiva) laude sau onoruri neobishnuite; a ridica in slava (o persoana sau un eveniment). Nu sintem totushi dintre acei care apoteozeaza trecutul nostru idilic. HOGASH DR. II 171. Pronuntzat; teo.