APLICA aplíc vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru facindul sa adere sa se prinda sa se lipeasca sa se intipareasca. A aplica un strat de vopsea pe perete. Ia aplicat un plasture. 2. Tranz. (Complementul este un abstract) A pune in practica a intrebuintza a folosi. A aplica o teorie. A aplica o lege. ♦ (Cu privire la un tratament) A face a administra. Aplica bolnavului un tratament balneologic. ◊ Expr. (Invechit) A aplica (cuiva) o corectzie = a pedepsi (pe cineva) cu bataia. Tata nu ar fi fost in stare sami aplice... o corectzie bine meritata. SADOVEANU N. F. 129. 3. Tranz. (Complementul exprima un principiu general) A raporta la ceva a potrivi cu un caz dat sau particular. (Refl. impers.) Era din soiul acel amfibiu... caruia se poate aplica proverbul moldovenesc: «nici cine nici ogar». NEGRUZZI S. I 72. 4. Refl. (Frantzuzism) A se dedica a se consacra. Invatzatura la care mai mult se aplica... fu algebra. NEGRUZZI S. II 152.