APLECÁ apléc vb. I. 1. Tranz. A indoi a incovoia a inclina; a pleca. [Grinele] ishi aplecau balaie Umbrelutzele de paie. CASSIAN in POEZ. N. 113. Ii indoi grumajii shil supuse shil apleca la pamint. DELAVRANCEA S. 83. Ea apleaca gene lunge Peste ochii cuvioshi. EMINESCU O. I 67. Chira Chiralina... Apleacatzi capul Sampushc arapul! TEODORESCU P. P. 651. ◊ Refl. Maplec infrigurat peste tzarina. BENIUC V. 84. Se apleca atent spre geamul deschis. BART E. 211. Sapropie de fata o prinde pe furish Sapleaca o saruta shi piere prin tufish. COSHBUC P. I 52. Ii spuse lin aplecindusa la urechei: De ce cautzi ceea ce nutzi poate veni in minte? EMINESCU N. 68 ◊ (Cu determinari introduse prin prep. «de») Se apleaca de shale. ♦ Refl. A se inclina pentru a saluta a saluta facind o plecaciune. V. ploconi. Sa fi vazut... ce mindru era cind sa aplecat in dreapta shi in stinga. ISPIRESCU L. 167. 2. Tranz. Fig. A supune a umili. Religia o fraza de dinshii inventata K cu a ei putere sa va aplecen jug. EMINESCU O. I 59. Refl. Au pornit batalioane de catane... Sa rupan rotzi pe cei ce nu sapleaca. BENIUC V. 161. 3. Refl. (In expr.) A i se apleca = ai veni rau a i se face greatza ai fi sila (din cauza unei mincari). Daca tzi so apleca itzi pregateshte mamitzica un ceai de izma. PAS L. I 46. Era foarte gretzos: te miri din ce i se apleca. CARAGIALE O. III 12. 4. Tranz. (Popular; cu privire la copii) A pune sa suga; a alapta. Avusese mare iubire pentru el: totushi de la trei luni il lepadase shi de nar fi avut soacrasa Constandia mila sal aplece la o capra sar fi dus shi Ghitza pe drum neintors. SADOVEANU M. C. 8. Au lasat pe cucoanasa acasa sa aplece copilul. SBIERA P. 175. 5. Refl. Fig. (Invechit) A manifesta o tendintza a avea inclinatzie a inclina catre ceva. [Dupa moartea meshterului Manole] zvonul public sa aplecat bucuros ai perpetua aducereaaminte. ODOBESCU S. II 508. Tot omul sapleaca la ce este mai pornit. ALEXANDRESCU P. 47.