APLECA vb. (Mold. Ban. Crish. Trans. S) A alapta. A: Mamce carele apleaca prunci mici. PRAV. K pre nishte fii i tziiu k pre nishte prunci i aplec. CD 1698 18^v. Acmu socoteshte de au fostu in mai mare vina muma care iau nascut au mamca care iau aplecat. NCCD 357; cf. CRON. 1689 44^r; IT 1689 118^v; CANTEMIR IST.; CRON. 1707 40^v; CANTEMIR HR.; CRON. 1732 33r; CD 1770 22^r; IT SEC. XVIII 126^r. ♢ Fig. Pre romanomoldovlahii noshtri Roma maica din launtrurile sale nascindui iau aplecat shi iau crescut. CANTEMIR HR. C: Gresheashte maica cea dulce avind destula puteare k sash apleace pruncul ei shi cu doica streina desh va apleca pruncul ei. CS 99^v. Mau tzinut pre genunche shi mau aplecat la tzitza. C 1692 524^r. Aplĕk. Lacto. AC 328. Lau dat pre miinele unii maice de lau aplecat shi lau crescut. IT 1767 2^r; cf. CS 100^r 100^v 101^r 101^v; F 1693 45^v; CRON. SEC. XVII 57^r; IT 1749 164^v. // B: Vreavei sa aducu o mamca adeca doica ⟨sa⟩ apleace coconul? CRON 1687 25^v. Purtatai pre miini pre cela ce poarta toate shi ai aplecat k pre un prunc pre datatoriul de lapte. M 1780 apr. 67^r67^v; cf. INDREPTAREA LEGII; BIBLIA (1688); CRON. 1736 38^v; IT 1758 125^v; LET. 1758 112^r. Etimologie: lat. applicare. Vezi shi aplecat aplecalor aplecatura.