apléc a á v. tr. (lat. ápplico áre. Aplec apleaca. V. aplic plec). Plec inclin mishc spre o parte un lucru vertical: imĭ aplec capu la dreapta aplec o prajina care o tzin in mina. Alipesc la pept un prunc k sal alaptez: copilu pina nu plinge nul apleaca mama (Prov.) Fig. Atzĭ pleca urechea la nevoĭa cuĭva al asculta la nevoĭe al ajuta. V. refl. Ma plec ma inclin k sa ridic ceva orĭ in semn de salut. Se apleaca ziŭa se apropie de seara. A tzi se apleca a tzi se strica stomahu de mincare a tzi se face greatza a te cĭumurlui atzĭ veni sa vershĭ (shi decĭ a te inclina).