APÉL apeluri s. n. 1. Chemare strigare; (in special) strigare a numelor membrilor unei colectivitatzi avind de scop verificarea prezentzei lor. Apelul se va face in fiecare zi la intrarea in clasa. ◊ Notaru in pragu primariei face apelul sortzashilor. BUJOR S. 69. ♦ Chemare adresata maselor (in forma orala sau scrisa). Apelul Congresului [pentru apararea pacii Viena 1952] se incheie cu aceste minunate cuvinte: «Popoarele vor sa traiasca in pace oricare ar fi regimul social din tzarile lor oricare ar fi idealul lor suprem». LUPTA DE CLASA 1953 nr. 12 130. ♦ Cerere rugaminte indemn. In miinile lui Balcescu istoria devine o arma de lupta in slujba poporului un apel la eroismul lui un indemn la revolutzie. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 12 99. Apelul lor fu auzit... shi o trupa [a membrilor colectivului teatral] k prin minune se gasi infiintzata. NEGRUZZI S. I 343. ◊ Expr. A face apel la cineva (sau la ceva) = a se adresa cuiva cu o rugaminte a cere ajutorul cuiva a recurge a apela la cineva sau la ceva. A trebuit sa faca apel shi la barbatul ei. REBREANU R. I 167. Sa ma spele de insulte nu mancerc sa fac apel la un veac ce nu cuprinde decit patima in el. MACEDONSKI O. I 119. 2. (invechit) Actziune facuta la o instantza judecatoreasca superioara spre a obtzine anularea unei sentintze date de o instantza inferioara. ◊ Loc. adj. Fara (drept de) apel = lipsit de dreptul de a ataca hotarirea unei instantze judecatoreshti. (Fig.) [Capitanul] privind de pe chei... ishi da pareri sentintze fara apel asupra manevrei vaselor in port. BART E. 325. Prezida Copoiul shi sentintze fara apel el da. ALEXANDRESCU P. 151. ◊ (In organizarea judecatoreasca a regimului burghezomoshieresc) Curte de apel v. curte. 3. Producerea unui semnal sonor sau luminos intrun post telefonic sau telegrafic ori intro centrala telefonica sau telegrafica.