APÉL apeluri s. n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintrun colectiv spre a verifica prezentza lor intrun anumit loc. 2. Chemare scrisa sau orala adresata maselor unei colectivitatzi etc. 3. Cerere rugaminte. ◊ Loc. vb. A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. Actziune facuta la o instantza judecatoreasca superioara spre a obtzine anularea unei sentintze date de o instantza inferioara shi judecarea in fond a procesului. ◊ Curte de apel = instantza judecatoreasca superioara tribunalului care avea competentza de a judeca recursul cuiva impotriva sentintzei tribunalului. 5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marcheaza cererea de a stabili o legatura telefonica sau telegrafica. Din fr. appel.