apél sn [At: (a. 1774) URICARIUL I 183 / Pl: ~uri / E: fr appel] 1 Chemare. 2 (Pex) Rugaminte. 3 Invocare. 4 (Ie) A face ~ Ia... A apela (1). 5 (Spc) Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintrun colectiv spre a verifica prezentza lor intrun anumit loc. 6 (Pex) Lista cu membrii unei colectivitatzi constituite. 7 (Jur) Adresare la jurisdictzia imediat superioara spre a schimba sau anula o sentintza data de prima instantza. 8 (Jur; ie) A face ~ A intenta recurs (contra unei sentintze date de o instantza) la instantza superioara. 9 (Jur; is) Fara ~ Fara drept de recurs. 10 (Jur; is) Curte de ~ Instantza judecatoreasca superioara tribunalului care judeca in a doua instantza sau in recurs litigii solutzionate de o instantza inferioara.