APARÁ ápar vb. I. Tranz. 1. A interveni in ajutorul cuiva sau a ceva pentru al sustzine impotriva unei actziuni ostile. ♦ A pazi un teritoriu un orash etc.; a mentzine o pozitzie prin lupta. ♦ Refl. A se impotrivi unui atac unei actziuni ostile. 2. A pune la adapost de o primejdie de frig etc.; a feri a ocroti. 3. A sustzine pe cineva sau ceva respingand obiectziile aduse; a pleda cauza cuiva inaintea justitziei. ♦ Refl. A aduce in sprijinul sau argumentele necesare spre a dovedi k este pe nedrept invinuit. Lat. aparare „a pregati a dispune”.