ANSÁMBLU ansambluri s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente izolate apartzinind aceluiashi domeniu; totalitate. Prin aplicarea unui ansamblu de masuri agrotehnice se vor crea conditzii mult mai bune pentru creshterea productziei globale agricole. SCINTEIA 1953 nr. 2547. Materialismul dialectic shi istoric conceptzia despre lume a clasei muncitoare reprezinta un ansamblu de legi generale care guverneaza toate formele de manifestare a conshtiintzei sociale. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 3391/2. ◊ Loc. adj. De ansamblu = care se refera la elementele generale ale unui lucru; general unitar. Perspectiva de ansamblu. ◊ Balcescu a avut o privire de ansamblu asupra dezvoltarii societatzii omeneshti pe teritoriul patriei noastre. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 330 5/3. ◊ Loc. adv. In ansamblu = in linii mari. In ansamblu lucrarea prezentata juriului este buna. 2. Colectiv de artishti (profesionishti sau amatori). Ansamblu de estrada. ◊ Ansamblul sa inchegat shi sa intarit prin recrutarea unui mare numar de elemente talentate. CONTEMPORANUL S. II 1953 nr. 346 3/1.