ANSÁMBLU (1 3 4) ansambluri (2) ansamble s. n. 1. Tot unitar rezultat din unirea unor elemente (de acelashi gen); totalitate. ◊ Loc. adj. De ansamblu = general unitar. ◊ Loc. adv. In ansamblu = in esentza in general in linii mari. 2. (Tehn.) Totalitatea pieselor utilajelor etc. care actzioneaza k o unitate functzionala bine definita. 3. Colectiv de artishti. 4. Compozitzie muzicala scrisa pentru un ansamblu (3). [Pl. shi: (2) ansamblu] Din fr. ensemble. corectata