Definiția cu ID-ul 405713:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
animál (animále), s. n. – Ființă, vietate, jivină, dobitoc. Fr. animal; cf. nămaie. – Der. (din fr.) animalic, adj.; animalcul, s. n.; animalitate, s. f. (lipsă de simțire; viață animală).