ANCHETÁ, anchetez, vb. I. Tranz. A supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă. Procurorul anchetează cazul. ◊ Absol. Cel care anchetează nu face parte din corpul didactic, e un inspector special. SADOVEANU, N. F. 175. ♦ A face o cercetare științifică pe teren. Pentru «Atlasul lingvistic romîn» au fost anchetate peste 350 de localități.