an m. (lat. annus it. pg. anno pv. fr. cat. an sp. año). Timpu cit se invirteshte pamintu in prejuru soareluĭ. A fi de atitzĭa anĭ a avea cutare etate. A fi mare saŭ mic de anĭ a fi mare saŭ mic in etate. An adv. Anu trecut acú un an: asha a fost shi an. La anu la anu viitor (shi iron.) nicĭodata: aĭ sa capetzi la anu! An tzartz acú doĭ anĭ in urma. An cu an sau (maĭ rar) an de an in fiecare an pe rind: datoria a crescut an cu an. Anu creshtinesc incepe la 1 Ĭanuariŭ shi are 12 lunĭ de cite 30 shi 31 de zile afara de Februariŭ care are 28 iar din 4 in 4 anĭ 29. Anu turcesc are 12 lunĭ lunare de cite 29 shi 30 de zile. Epoca inceputuluĭ anuluĭ a variat la toate popoarele; Egipteniĭ Haldeiĭ Pershiĭ sh. a. incepeaŭ anu la echinoctziu de toamna (21 Septembre) alte popoare la solstitziu de ĭarna altele la cel de vara. La Francejĭ la suirea luĭ Carol IX incepea la Pashte. Un edict al acestuĭa la 1564 ordona sa inceapa la 1 Ĭanuariŭ data pur civila. Anu financiar saŭ bugetar incepe la 1 April cel shcolar de de ordinar la 1 Septembre.