AMURGÍT¹ s. n. Amurg. Fiece amurgit linishtit SHoptea despre singele shi sudorile Norodului schingiuit jefuit. DESHLIU G. 37. Apoi treceau oamenii care se intorceau de la lucru shi cintecele lor umpleau amurgitul. SADOVEANU O. I 288. Sami racoresc viatza la un amurgit de sara. VLAHUTZA P. 47. ◊ Loc. adv. In (sau pe la) amurgit = cind se ingina ziua cu noaptea la vremea amurgului. Sa vad codrul plin dearetzi SHi cirlanii cum salunga; Iar in amurgit la strunga Sa mulg laptelen galetzi. COSHBUC P. II 167. Cind fu pe la amurgit intilni un om. ISPIRESCU L. 321.