AMETZÍT A ametzitzi te adj. 1. Cuprins de ametzeala. O naprasna (= naprasnica) intimplare la facut sa cada ametzit la pamint. DRAGHICI R. 74. ◊ Fig. Trei trasuri cu rotzile ametzite gata sa sara din incheieturi se rostogolesc fara incetare din deal in vale shi inapoi. BRAESCU V. A. 19. 2. Fig. Zapacit naucit; emotzionat. Nam mincat... de ieri oameni buni is ametzit de scirba. SADOVEANU N. F. 94. Blinda turturica a sosit ametzita de bucurie aproape de sotzul ei. ODOBESCU S. III 35. Batrinul Socoleanu doborit sub grindina laudelor... se lasase pe un scaun... ametzit rapit. NEGRUZZI S. I 6. 3. (Uneori determinat prin «de bautura» mai rar «de betzie») Cherchelit beat turmentat. Tot orashul alergase la poarta curtzii pre care incepuse a o taia cu securile. Ostashii ametzitzi de betzie faceau numai o slaba impotrivire. NEGRUZZI S. I 153. ◊ Fig. Iar tu ametzite poet De noua betzie cuprins Vesteshte eroul... Maretz neinvins! BENIUC V. 116.