alúna (ne) s. f. Fructul alunului. Mr. alluna istr. alure. Lat. *abĕllona de la abĕllāna (Pushcariu 70; CandreaDens. 51; REW 17; DAR). Din forma normala provin it. avellana v. fr. avelaine sp. avellana cat. vellana astur. ablana port. avella; prin forma incerta se explica tarent. alońę prov. aulona lion. alonn. Pentru fonetism cf. shi MeyerLübke Dacor. III 643. Der. alun s. m. formatzie regresiva k prunaprun dudadud etc.; aluna vb. (a casca ochii a se holba); alunar s. m. (alunish; rozatoare pirsh; pasare gaitza de munte; luna iulie) al carui ultim sens constituie o coincidentza curioasa cu ngr. ἀλωνάρις „iulie” din gr. ἀλωνεύομαι (Pushcariu 70); dar prezentza lui u arata k imaginatzia pop. luind acest cuvint din ngr. la asociat cu familia lui aluna; alunel s. n. (dans popular); alunish s. n. (desish de aluni); aluneasca s. f. (dans de nunta) confuzie cu nuneasca; aluniu adj. (de culoarea alunei). Alunitza (var. alunica alunea) s. f. considerat de DAR drept dim. de la aluna a fost apoi semnalat de Pushcariu Dacor. I 225 (cf. REW 19 shi Puscariu Lr. I 17) drept der. al bg. lunica „alunitza” de la luna „luna”. K in alte cazuri contrariul pare mai sigur caci bg. lunica nu este suficient pentru a explica cuvintul rom. shi var. sale. Cf. totushi tc. aluné „alunitza” citat de PopescuCiocanel 11.