Definitzia cu ID-ul 404531:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

altoí (altoiésc altoít) vb. 1. A introduce o ramura a unei plante in tzesutul alteia. 2. A bate a lovi a plesni pe cineva. Var. (Mold.) hultui. Mag. oltani (Dar; Gáldi Dict. 83). Sensul 2 nu apare shi la var. Der. altoiala s. f. (altoire); altoi s. n. (ramura folosita la altoire); altoior adj. (care altoieshte); altoitura s. f. (altoire); hultoana s. f. (altoi); hultuitura s. f. (actziunea de a altoi); altoana s. f. (Mold. altoi).