aléi i [At: CREANGĂ, P. 88 / V: alele, alelei, dale, dalelei, dalelele / A: dali și alele și, pentru rimă, aleleu / E: ns cf bg олеле] (Îppl) Exclamație folosită ca introducere la invocații, al cărei conținut emoțional variază după felul sentimentului din care se naște invocația (cu excepția notei dureroase).