ALÉGE alég vb. III. 1. Tranz. A opta pentru ceva sau cineva; ashi fixa preferintzele. ◊ Expr. A ales pana a cules = sa pacalit din dorintza de a apuca ceva mai bun. ♦ Tranz. shi refl. impers. A (se) decide a (se) hotari. Urma alege. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota; a delega. 3. Tranz. A deosebi dintre altzii a recunoashte dintre mai multzi; a distinge. Nu potzi alege carei boier carei cotzcar (ALECSANDRI). ♦ Refl. A se despartzi dintre altzii; a se separa; a ieshi in evidentza (dintre altzii). ♦ Tranz. shi refl. A (se) impartzi formand mai multe grupe. ◊ Expr. (Tranz.) A alege carare = a despartzi parul in doua cu pieptenele. ♦ Refl. impers. A aparea clar limpede. 4. Tranz. A curatza prin selectzie. Sami alegetzi macul (CREANGA). ♦ Fig. A intzelege clar spusele cuiva. 5. Tranz. shi refl. A (se) deosebi de rest. Vei bate shi putineiul k sa alegi untul (SHEZ). 6. Refl. A ramane cu ceva de pe urma unei actziuni a unei imprejurari etc. Dintro pareche de boi mam ales co punga (CREANGA). 7. Refl. A ajunge intro situatzie neashteptata. ◊ Expr. A se alege praf shi pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet. [Perf. s. alesei part. ales] Lat. allegere (= eligere).