Definitzia cu ID-ul 403448:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alége (alég alés) vb. 1. A selecta a prefera ceva sau pe cineva. 2. A distinge a deosebi. 3. A decide a ajunge la un rezultat. 4. A participa la alegeri. 5. (refl.) A ramine cu ceva. Mr. aleg aleadzire (alepshu aleapta); megl. leg leaziri. Lat. allĕgĕre (Pushcariu 60; CandreaDens. 47; REW 364; DAR); pastrat numai in rom. shi in it. alleggere (aver. mil. alezer). Dupa REW ar putea fi vorba shi de lat. ēllĭgere (cf. Körting 3229) parere fara indoiala greshita (cf. BL V 87). Der. alegator s. m. (persoana care voteaza); alegind adv. (inv. cu exceptzia in afara de); ales adj. (select); ales adv. (inv. mai cu seama in special; astazi se prefera constructzia mai ales); ales s. m. (deputat); ales s. n. (selectzie); alesator s. m. (inv. arbitru); alesatura s. f. (procedeu de ornamentare mai ales la broderii); les adv. (Basarabia mai ales).