ALÉGE alég vb. III. 1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; ashi fixa preferintzele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. Tranz. (Pop.) A deosebi dintre altzii a recunoashte dintre mai multzi; a distinge. 4. Tranz. shi refl. A (se) impartzi formand mai multe grupe. ◊ Expr. (Tranz.) A alege carare = a despartzi parul in doua cu pieptenele. ♦ Refl. impers. (Reg.) A aparea clar limpede. 5. Tranz. A curatza prin selectzie. ♦ Fig. A intzelege clar spusele cuiva. 6. Refl. A ramane cu ceva de pe urma unei actziuni a unei imprejurari etc. 7. Refl. A ajunge intro anumita situatzie (rea). ◊ Expr. A se alege praf shi pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet a nu mai ramane nimic (din ceva). [Perf. s. alesei part. ales] Lat. allegere (= eligere).