ALEÁN aleanuri s. n. 1. Suferintza durere amar (din cauza unei aspiratzii sau a unei dorintze neimplinite). V. foc. Aleanuri niciodata rostite decit doar prin chiot ori sudalma izvorau acum din toata puterea. CAMILAR TEM. 105. [Fluierul] incepe incet tinguitor shi izbucneshte apoi navalnic plesnindushi sunetele sub incarcatura grea a aleanului shi a dorurilor de viatza. BOGZA C. O. 366. 2. Sentiment de duioshie melancolie nostalgie dor. Toate noptzile cu luna shi lot aleanul teilor in floare... veneau spre noi din poeziile lui Eminescu. GALACTION O. I 19. Mare jale shi alean or mai fi ducind mamele lor pentru dinshii! CREANGA P. 78. Tresarind scinteie lacul SHi se leagana sub soare; Eu privindul din padure Las aleanul sa ma fure SHi ascult de la racoare Pitpalacul. EMINESCU O. I 121. Ma ajuns aleanul (= ma apucat dorul). 3. Dushmanie potrivnicie. Dushmanele mis multe: Cites de la noi la deal Toate tzin pe minealean. JARNÍKBIRSEANU D. 68. Pronuntzat: alean.