alean n. 1. Tr. pica necaz: Cates [dushmane] dela noi la deal toate tzin pe mine alean POP.; 2. dor intristare: sai spuie aleanul sufletului AL.; 3. melancolie: las aleanul sa ma fure EM. [Ung. ELLEN vrashmash sens familiar vechilor texte shi celor din Ardeal („vulpe vicleana mie cu totul aleana” Leonat shi Dorofata); in limba moderna acceptziunea vorbei particulara stilului poetic a fost innobilita].