aldamásh aldamashuri s.n. (reg.) Bautura de cinste in urma unei vanzari sau cumparari (Barlea 1924). Cinste ce se face in urma unui targ (Lenghel 1979): „K sa no spuien sat / K a dat un aldamash” (Barlea 1924: 297). Practica rituala de intarire a unui protocol pact tratat. De obicei aldamashul il da cumparatorul „k sa aiba noroc la ce a dobandit”. Din magh. áldomás „cinstire; ospatz” (Cihac Galdi cf. DER; MDA).