ALCATUÍRE alcatuiri s. f. Actziunea de a (se) alcatui¹ shi rezultatul ei. 1. Intocmire formare compunere constituire. O preocupare permanenta a Comitetului [de radio] va trebui sa fie alcatuirea cit mai variata a emisiunilor muzicale. CONTEMPORANUL S. II 1951 nr. 223 2/3. 2. Compozitzie constitutzie structura. In alcatuirea solurilor intra shi substantze organice. 3. (Rar) Orinduire organizare. Gheorghe Paun... nu poate stringe pumnii sai faca ciocan shi sa izbeasca sa darime alcatuirea nedreapta. VINTILA O. 32.