ALBÍ albesc vb. IV. Intranz. 1. A deveni (mai) alb. Pinzele sa nu albeasca Ci mai rau sa innegreasca. TEODORESCU P. P. 559. ◊ Refl. (In expr.) A se albi la fatza = a deveni palid a pali. ♦ (Despre parul oamenilor p. ext. despre oameni) A incaruntzi; fig. (numai despre oameni) A imbatrini. O trece shi asta k nu una am vazut eu de cind am albit. DELAVRANCEA S. 200. Mialbeshte capul in virtejul lumii. VLAHUTZA O. A. 82. ♦ Tranz. (Cu privire la pinza etc.) A face sa fie alb prin spalare sau prin diverse procedee chimice. Jos fete albesc shi bat rufe; Lin zbirniie din departare Subt scocul inalt roata morii SHi prafuie margaritare. IOS1F T. 135. Ii dete o chita de cinepa shii spuse k pinan seara so toarca... sa faca dintrinsa pinza so albeasca shi cind sa intoarce.. sa io deie gata lucrata. MARIAN O. II 183. Pinza albita = pinza careia i sa dat culoarea alba prin mijloace chimice. 2. A ieshi in evidentza a se contura (datorita culorii albe); a straluci (batind in alb). Pe tapshanurile cu iarba uscata albea omatul nou. SADOVEANU F. J. 442. Pe o coasta in lumina albastra a cerului de vara albeshte satul. PAUNPINCIO P. 116. De treci codri de arama de departe vezi albind SHauzi mindra glasuire a padurii de argint. EMINESCU O. I 85. Pe coastele lor [ale muntzilor] citeva sate albesc k nishte gramezi de marmora. ALECSANDRI C. 188. ♦ Tranz. Fig. A lumina a face sa luceasca. Icicolo raze palite de luna strabateau printre nouri albeau undele fugare shi intrau iar in ascunzishul lor din vazduh. RUSSO O. 114.