albástru (albástra) adj. De culoarea cerului senin. Mr. albastru „cenushiu fumuriu”. Lat. *albaster de la albus (Pushcariu 56; CandreaDens. 37; REW 319; DAR). Sa spus probabil la inceput despre cerul ushor innorat prin urmare albicios (cf. mr.); astazi indica numai „albastru k cerul”. Cf. Densusianu GS II 324. Der. albastrea s. f.; albastreala s. f.; albastri vb. ( a da culoare albastra; a clati rufele cu albastreala); albastrime s. f. (culoare albastra; boierime); albastritza s. f.; albastriu adj. Sensul lui albastreala „albastru de rufe” (cf. fr. bleu anglais) nu apare in nici un lexic cu toate k este cuv. foarte uzual shi singurul care explica sensul lui albastrime de „boierime” adica „oameni cu camasha scrobita”.