ALBASTRÍME (2) albastrimi s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastra. 2. Intindere de culoare albastra (k a cerului sau a marii) spatziu albastru. Pier valuri de zbucium in mari dealbastrimi: Viorile miine sunavor mai bine. DESHLIU G. 38. Cu mina streshina cauta sa strabata cu ochii albastrimile. CAMILAR T. 107. ◊ Fig. Avem atita soare SHiatitea limpezimi SHiatita albastrime de povestit pe struna. DESHLIU G. 22. 3. (Cu sens colectiv; peiorativ) Termen cu care oamenii de la tzara numesc uneori pe cei imbracatzi orasheneshte; ciocoime. ♦ (Prin restrictzie) Partidul conservator (al boierilor de odinioara). Discutziile sau incins despre politica conservatorilor... Nenea Christodor... dovedeshte bob numarat k arenzile au scazut de cind cu venirea albastrimii la putere. DELAVRANCEA S. 144.