ALBASTRÍ albastresc vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastra; a colora a vopsi in albastru. Am albastrit prea tare lina. ◊ Refl. Laptele se albastreshte cind il subtziem cu apa. ♦ A clati rufele dupa spalare in apa amestecata cu albastreala. 2. Intranz. Fig. A capata a avea a raspindi o lucire albastra. In fund albastresc in curmezish coamele muntzilor crestate pe alocuri k nishte metereze uriashe. REBREANU P. S. 139. Departe departe in fund albastreshte un shir dintzat de colilie. REBREANU N. 116. Repezi fulgere prin noapte albastreau de rautate. MACEDONSKI O. I 76. 3. Intranz. (Popular despre ciocoi; A se ivi in fatza cuiva (deosebinduse prin culoarea imbracamintei). V. albastrime. Cind vaz ciocoi albastrind Ma fac broasca pe pamint Cit un puishor de lup SHi casc gura sal imbuc. La HEM.