ALB² A albi e adj. I. 1. Care are culoarea zapezii sau a laptelui; (despre culori) k zapada k laptele. Pinza de culoare alba. ◊ Madama Sultana... e imbracata cu shortz alb shi are o scufie alba pe cap. PAS L. I 93. [Ciinele] e sprincenat cu negru shi are laba de dinainte din stinga alba. SADOVEANU N. F. 14. Sau facut k ceara alba fatza rosha k un mar SHi atita de subtzire sa o tai cun fir de par. EMINESCU O. I 82. ♦ Arma alba = (in opozitzie cu arma de foc ) arma cu lama de otzel (sabie baioneta cutzit etc.). Carne alba = carne de vitzel sau de pasare in special piept de pasare. Peshte alb = peshte cu carnea alba (de exemplu shalaul). Piine alba = piine facuta din faina de griu fara taritze de calitate superioara. Vin alb = vin de culoare galbuieaurie. Hirtie (sau coala) alba = hirtie (sau coala) nescrisa. Miam pregatit coala de teza hotarit so las alba. SADOVEANU N. F. 138. Rind alb = spatziu intre doua rinduri scrise interval nescris. In aceasta calitate trebuia sa citeasca in articolul meu nu numai rindurile tiparite ci shi cele albe. GHEREA ST. CR. III 64. Bila alba v. bila. Carbune alb v. carbune. Rasa alba = unul dintre grupurile de popoare in care e impartzita conventzional omenirea shi care se caracterizeaza prin culoarea albaroz a pielii. ◊ Expr. Alb la fatza = palid. Era alb la fatza shi tremura. SAHIA N. 56. Ba e alba ba e neagra se spune despre vorbele cuiva care se incurca in explicatzii shi se contrazice. Nici alba nici neagra = a) deodata fara multa vorba nici una nici doua; b) nici asha nici asha; nici laie nici balaie. De cind cu lupii albi = de multa vreme. Dapoi nu shtitzi k matushai moarta de cind lupii albi...? CREANGA P. 23. Pina in pinzele albe v. pinza. Cusut cu atza alba v. atza. ♦ (Despre parul oamenilor shi p. ext. despre oameni) Carunt. Un sihastru alb k oaia de batrin. RETEGANUL P. V 79. Amindoi batrinii aceshtia erau albi k iarna. CREANGA P. 73. Fantastic parea creshte batrinul alb shi blind. EMINESCU O. I 95. ◊ Expr. A scoate (cuiva) peri albi = a necaji a sicii mereu (pe cineva). 2. (Despre oameni adesea substantivat) (Persoana) care apartzine rasei albe. 3. Incolor transparent. Spirt alb. Sticla alba. II. Fig. 1. Limpede luminos insorit. La rasarit se aratau semnele albe ale zilei ferestrele prindeau o culoare albastrie. CAMILAR TEM. 86. Simt ziua prin noaptea adinca Spargindushi drum alb spre pleoape. TOMA C. V. 216. Cind sau trezit ei era ziulica alba. CREANGA P. 135. Ah! Eatit de alba noaptea parcar fi cazut zapada. EMINESCU O. I 154. ◊ Expr. Noapte alba = noapte petrecuta fara somn. Noptzi albe = noptzi luminoase (obishnuite in perioada solstitziului de vara in regiunile situate intre paralelele 50° shi 65° nord shi sud cind crepusculul dureaza toata noaptea uninduse cu rasaritul soarelui). Noptzile albe din Leningrad. (In basme in opozitzie cu lumea neagra de sub pamint) Lumea alba = lumea reala. Iata pajuri nazdravane care vin din neagra lume Aducind pe lumea alba fetzifrumoshi cu falnic nume. ALECSANDRI P. A. 116. A avea (sau a duce) zile albe = a trai o viatza fericita. Tot zile albe duc? DELAVRANCEA S. 30. ♦ (Substantivat f. art.) Zorii zilei; (neobishnuit) zapada. Alba zilei se imprashtie; o suflare de viatza cleatana (= clatina) ushor ramurile arborilor. DELAVRANCEA S. 33. ◊ (Personificat) Cind se intoarse... incepuse a intra alba in sat. ISPIRESCU L. 316. Cit tzinu vara baiatul moshului trai cum trai... dar cind veni alba in sat shi nu mai fu chip de munca saracia incepu sashi arate coltzii. POPESCU B. IV 70. 2. Nevinovat fara pata. V. imaculat. Mai cazu asupra lui Ghitza Lungu astavara o napasta shi se dovedi alb. SADOVEANU M. C. 158. 3. (Despre versuri) Fara rima. 4. (In expr.) Garzile albe = nume dat trupelor contrarevolutzionare din razboiul civil dezlantzuit de puterile imperialiste in Rusia impotriva statului socialist. V. garda. Gardist alb = persoana care facea parte din garzile albe; p. ext. membru al unei organizatzii militare contrarevolutzionare din timpul razboiului civil impotriva Puterii sovietice. V. gardist.