Definitzia cu ID-ul 402648:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
alb (álba) adj. De culoarea zapezii a laptelui. Mr. albu megl. alb istr. ǫb. Lat. album (Pushcariu 55; CandreaDens. 36; REW 331; DAR); cf. vegl. jualb genov. arbo engad. alvo sp. albo port. alvo; cf. shi it. alba prov. aubo fr. aube sp. alba de la f. Este proprie rom. semnificatzia de „fericit” extindere a contrastului intre „negru” shi „alb”. Cf. alboare. Der. alba s. f. (iapa alba; zori de zi); albeatza s. f. (culoare alba; cataracta pata pe ochi); albele s. f. pl. (doua betzishoare folosite in jocul cu acelashi nume); albei adj. (alb; balai); albei s. m. (specie de iarba); albetz s. m. (alburn); albetze s. f. (albeatza); albi vb. (a albi; a (se) face alb; a incaruntzi; a imbatrini; a (se) sulemeni; a spala) care este considerat reprezentant al unui lat. *albῑre de la albescĕre (Pushcariu 57; CandreaDens. 41; REW 320) dar care ar putea fi shi formatzie interna a rom. cf. inroshesc (in)negresc albastresc etc.; albicios adj.; albiciune s. f.; albime s. f.; albinetz adj. (cu fatza alba; balai); albishor adj. (albicios); albishor s. m. (ban de argint; peshte obletz; se spune despre anumite varietatzi de struguri de prune de ciuperci); albitza s. f. (peshte obletz; planta cu flori galbene); albitor adj. (care albeshte); albitorie s. f.; albitura s. f. (rufe albe lenjerie; in tipografie mici piese de plumb care servesc la completarea spatziului alb dintre litere cuvinte sau rinduri; bani argintzi; peshte platica babushca); albiu adj.; albush s. n. (substantza alba care inconjoara galbenushul la ou; in Trans.shi Mold. albul ochiului); (i)nalbeala s. f. (suliman); (i)nalbi vb. (a spala; a sulemeni); inalbitor adj. (care albeshte). Alburn mentzionat k descendent al lui alburnum (Arhiva XVI 322; REW 329) este imprumut recent (cf. BL V 87). Pentru albeatza Pascu I 31 propune un lat. *albitia in loc de albities; insa der. e fireasca in cadrul rom. Dalb adj. (alb; fericit) comp. cu de de origine pop. prezinta un semantism normal (cf. Bant doalb „carunt”) caruia uzul poetic foarte frecvent la Alecsandri ia adaugat cea de a doua nuantza. Albishoara (Pushcariu Dacor. III 596 shi REW 328) nu reprezinta lat. albula ci este o metateza de la albishoara cf. albishor. Pentru albulus in rom. cf. abur.