ẮLA ÁIA aia alea pron. dem. (In vorbirea putzin ingrijita shi in texte cu colorit dialectal) Acela aceea. Calul bun shi mindrele Aleami maninca zilele. JARNÍKBIRSEANU D. 15. ◊ Expr. De ce... de aia... = cu cit... cu atit... De ce joc daiaash juca. JARNÍKBIRSEANU D. 362. Alta aia = ciudatzenie monstru. Se minuna k de alta aia. ISPIRESCU U. 35. Toate alea = tot ce trebuie toate cele. Puse toate alea la cale pentru drum. ISPIRESCU L. 16. Cite alea toate = fel de fel de lucruri. Ii toaca la ureche cite alea toate. ◊ (Precedat de un «de» calificativ) Unde incepu o ploaie dalea de parea k toarna cu galeata. ISPIRESCU L. 28. ◊ (Substantivat cu sens peiorativ) Un ala = un oarecare. Un ala... un prapadit de amploiat. CARAGIALE O. I. 44. Sashi manince ea tineretzile cu un ala. CARAGIALE O. I. 50. ◊ (Adjectival) Sami aduci pe muierea aia! NEGRUZZI S. III 315. Forme gramaticale: gen.dat. sg. aluia aleia gen.dat. pl. alora. Varianta: al ai (TEODORESCU P. P. 330) pron. dem. m.