AL A ai ale (Munt. in vorbirea putzin ingrijita precedind un nume) Cel cea. Fiecare nevasta afara de a intii a venit in casa lui bunicutau cu copiii de la alt barbat. STANCU D. 94. Barbat are bun... K piinea a buna. PANN P. V. II 97. ◊ (Substantive adjective locutziuni adverbiale etc.) Ale rele sa le spele ale bune sa sadune. ◊ (Cu valoare de pron. dem.) Treceam pe drum alaltaieri cu carutza pe un’se de termina moshia beiului a din Vadastra. DUMITRIU B. F. 26. ◊ Al de... = cel care. Al de shtie carte are patru ochi. ♦ (Adjectival) Renumit; (ironic mai ales in constructzii negative) cine shtie ce. K doar nu eshti al voinic Ci bade eshti de nimic. JARNÍKBIRSEANU D. 232. Forme gramaticale: gen.dat. sg. alui alei gen.dat. pl. alor.