al adj. shi pron. 1. Acela cel (care): vrajitorul ala (Eliade); una din fetele lui Zamfirache a de sa logodit cu Ilie bogasierul (Caragiale). 2. Cel (art. caracteristic al superlativului relativ: a mai frumoasa (Voiculescu) (cu aceasta folosire este fam. shi se prefera cel). 3. Antepus substituie uneori art. enclitic cu scopul de a intari semnificatzia demonstrativa: unde incepu reteveiul a le inmuia ale oase (Ispirescu). 4. (S.) Ceva nedefinit persoana (cind este m.) sau obiect (cind este f.) care nu poate fi descrisa sau desemnata cu nume propriu: numai ce ma pomenesc cu un ala (Caragiale). 5. (Vulg.; in Munt.) A (se) ala vb. invariabil poate indica orice actziune in cazurile in care nu se gaseshte la moment cuvint propriu sau se doreshte evitarea unui cuvint indecent. ♦ Decl. k adj. antepus: al gen. alui pl. ai gen. alor; f. a gen. alei pl. ale gen. alor. K adj. postpus shi k pron. primeshte un a paragogic; sufera modificari numai f. sing. aia. Multe var. incorecte. Formele mold. substituie de obicei pe a initzial printrun a. Lat. ille illa. Prin originea sa shi in parte prin intrebuintzare se confunda cu cuvintul precedent de care sa separat doar intro epoca relativ recenta. In limba actuala nu este posibil sa se mai confunde astfel incit al ramine pentru a desemna relatziile de posesie (shi numeralul ordinal) pe cind folosirea lui al se confunda cu a lui acel(a) sau cel(a). Intradevar limba literara confunda constant al 1 shi 2 cu acel(a) shi al 3 cu cel(a) shi prefera formele acestea din urma intrucit considera cuvintul al k avind o anume nuantza de vulgaritate sau cel putzin de familiaritate. In sensurile 35 este de neinlocuit fiind vorba in aceste trei cazuri de constructzii proprii rom. Sensul 4 raspunde aceleiashi necesitatzi k fr. machin truc chose sau sp. chisme. Pentru sensul 5 cf. sp. aquellar (a)quillotrar. Complexitatea problemei adj. shi pron. dem. in rom. se explica prin numeroasele sale intrebuintzari nuantzate diferit shi in acelashi timp prin originea lor unica. Intradevar lat. ille a avut patru rezultate diferite (cf. Gazdaru shi DAR s. v. al): pron. pers. el f. ea; art. encl. l sau le f. a; art. pos. al f. a; shi adj. shi pron. al f. a. La acestea sar putea adauga seria de compushi de la ille k cel shi acel. Toate sensurile fundamentale ale seriei coincid cu uzul sp. shi romanic in general: muntele; al doilea; al meu; al mai frumos. Comp. alde art. invar. (circumlocutziune dem. care indica o referintza la ceva cunoscut): alde masa (Ispirescu); alde taica (Jipescu); un cioflingariu dalde tine (Creanga). Este comp. din al cu de. Pentru a intzelege comp. trebuie plecat de la expresii cum sint: saracul al(a) de Ion astfel incit constructzia este eliptica prin suprimarea unui adj. Constructzia se reduce la al de unde de are sens relativ: al de ieri. DAR da alta explicatzie bazata pe necesitatea de a exprima un pl. indef. ceea ce nu pare a corespunde nici intentziei constructziei nici sing. invar. al lui alde. Cf. Philippide Principii 138.