al (f. a pl. ai ale) art. 1. Art. caracteristic al numeralului ordinal. 2. Art. caracteristic pentru aproape toate cazurile de gen. (uzul impune: fereastra casei; dar acesta este unicul caz in care se face abstractzie de art. a cf. o fereastra a casei; noua fereastra a casei; fereastra noua a casei; fereastra este a casei). 3. Art. caracteristic al pron. pop. 4. Folosit in mod absolut fara indicarea obiectului posedat inseamna „fiul lui”: ai Galeongiului (Iorga) fiii Galeongiu. A dat nashtere la numeroase patronime mai ales in Bucov.: Asiminei „fiul Siminei”. 5. Fara indicarea posesorului poate insemna: „tot ce se refera la”: dupa cit spun cunoscatorii in ale fripturii de batal (Sadoveanu). Lat. ille illa prin faza intermediara el ea care este pron. pers. (Pushcariu 53; DAR; D. Gazdaru Descendentzii demonstrativului latin ille in limba romana Iashi 1929).