AJUTATÓR OÁRE ajutatori oare adj. Care ajuta care da ajutor. ◊ (Substantivat; neobishnuit) Le boteza [sabia shi buzduganul] punind sabiei numele «Balmut ajutatorul meu» shi buzduganului «Omoritorul vrajmashilor mei». ISPIRESCU L. 139. ♦ Auxiliar. Discipline ajutatoare ale istoriei. ◊ Verb ajutator = verb auxiliar v. auxiliar.