AJUTÁ ajút vb. I. 1. Tranz. (Urmat adesea de determinari introduse prin prep. «la» «cu» sau de o propozitzie cu verbul la conjunctiv) A da cuiva ajutor sprijin asistentza. Sa vie de acolo sa ne ajute un tovarash doi. DUMITRIU N. 247. Daca nu loi ajuta eu cine sal ajute? CREANGA P. 38. ◊ Expr. Al ajuta (pe cineva) puterea sau capul mintea etc. (mai ales in constructzii negative sau limitative) = a avea capacitatea fizica sau intelectuala de a face un anumit lucru. Sami dea ajutor la trebi dupa cit il ajuta puterea. CREANGA P. 13. ◊ Refl. (Cu determinari introduse prin prep. «cu») A se servi de cineva sau de ceva k ajutor a lua pe cineva sau ceva in ajutor. Agatzam felinarele de stinca shi incepem sa ne urcam printre doi peretzi ajutindune cu miinile cu bocancii cu genunchii shi cu spinarea. BOGZA TZ. 63. ♦ Refl. reciproc. Da sintem datori a ne ajuta unii pe altzii. CREANGA P. 330. 2. Intranz. A fi de folos a sluji. Ia ajutat la prashit. Medicamentul nu ia ajutat deoarece nu la luat la timp. ◊ Badeai calator porneshte. Pe mine ma paraseshte Nui ajute ce gindeshte! JARNÍKBIRSEANU D. 160. ◊ Expr. Doamneajuta = a) formula de invocare a divinitatzii folosita de catre cei superstitzioshi la inceputul unei lucrari; b) (substantivat rar) spor mers bun al treburilor. Unde se intimpla una k asta acolo nui niciodata doamneajuta. MARIAN O. I 278. La casa fara copii nu cred k mai este vrun doamneajuta. CREANGA P. 74; c) (substantivat ironic) bataie lovitura; (concretizat) ciomag. Sa nu te pomeneshti cu un doamneajuta pe spinare! PANN P. V. 11 102. ◊ Loc. adj. (Mai) de doamneajuta = (mai) de seama de oarecare valoare cu care te multzumeshti in lipsa de ceva mai bun. Napucase calul sa se departeze o bucata de loc mai de doamneajuta shi iata zmeoaica iara i ajunge. ISPIRESCU L. 194.