AJUTÁ ajút vb. I. 1. Tranz. A da cuiva ajutor. ◊ Expr. Al ajuta (pe cineva) puterea (sau capul mintea etc.) = a avea capacitatea fizica sau intelectuala de a face un anumit lucru. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva k ajutor. 2. Intranz. A fi de folos; a sluji. ◊ Expr. Doamneajuta = a) formula de invocare a divinitatzii folosita de catre cei credincioshi la inceputul unei actziuni; b) (substantivat) spor mers bun al treburilor; c) (substantivat ir.) lovitura. (Loc. adj.) (Mai) de doamneajuta = (mai) de seama de oarecare valoare. Lat. adjutare.