AJUTÁ ajút vb. I. 1. Tranz. shi refl. A(shi) da ajutor sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) Al ajuta (pe cineva) puterea (sau capul mintea etc.) = a avea capacitatea fizica sau intelectuala de a face un anumit lucru. ◊ Expr. (Absol.) Doamneajuta = a) formula de invocare a divinitatzii folosita la inceputul unei actziuni; b) (substantivat) situatzie favorabila in evolutzia unei actziuni in starea cuiva; spor mers bun al treburilor; c) (substantivat ir.) lovitura. (Mai) de Doamneajuta = (mai) de seama (mai) bun de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva k ajutor. 2. Intranz. A fi de folos a servi a sluji. Lat. adjutare.