AIÚREA adv.. (Uneori in opozitzie cu aici) In alt loc in alta parte; undeva departe. Eu cred k obosii padurea Caci ziuantreaga tot cintat SHi taceacum gindind aiurea. COSHBUC P. II 50. Dantzul muzica padurea Pe acestea lendragii Nu chiliile pustii Unde plingi gindind aiurea! EMINESCU O. I 102. (Precedat de prepozitzii cu sensul determinat de acestea) De aiurea = din alt loc din alta parte. Pe aiurea = prin alte locuri pe altundeva. Ash fi foarte multzumita dacash obtzine shi pe aiurea un rezultat atit de bun. ALECSANDRI T. 1318. De pe aiurea = de prin alte locuri de prin alte partzi. Intraiurea = a) (cu sens local) fara tzinta. V. razna; b) (cu sens modal) la intimplare cu gindul departe. Rasfoiam o carte intraiurea. ◊ Ghitza Botgros e cu chef dar nu se cumpaneshte nici nu vorbeshte intraiurea... SADOVEANU O. I 74. ◊ Expr. A vorbi aiurea (sau intraiurea) = a vorbi fara rost a spune absurditatzi. (Fig.) Printre spice [vintul] shopteshte. Vorbind aiurea shialintat. COSHBUC P. I 88. (Familiar) A calca intraiurea = a se abate de la calea dreapta a avea purtari rele. Iubeshti pe alta... Ai nebunit? Team intzeles eu de mult cami calci intraiurea! ALECSANDRI T. 1017. ◊ (Cu valoare de interjectzie familiar) Vom savirshi masacre domnule colonel? Destul se masacreaza populatzia civila... Aiurea! Asta nui in dreptul dtale de judecata. CAMILAR N. I 151. ♦ (Adjectival familiar) Zapacit aiurit. E cam aiurea. Varianta: aiúre (ALECSANDRI T. 111 KOGALNICEANU S. 203) adv.