AIÚREA adv. adj. 1. Adv. In alt loc in alta parte; undeva altundeva. ◊ Intraiurea = fara tzinta; la intamplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fara rost a baigui. ◊ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! Nai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zapacit aiurit cu capun nori. [Pr.: aiu. Var.: aiúre adv.] Lat. aliubi + re + a.