aieptá (t át) vb. A arunca. Lat. *aiectāre de la ēiectāre (Pushcariu 42; CandreaDens. 27; DAR). Posibilitatea acestei der. a fost pusa sub semnul intrebarii datorita rom. al lui i lat. in hiat care in mod normal trebuia sa dea j (cf. Diculescu Elementele 463). Se pare totushi k i lat. sa redus pina la disparitzie inainte de e (Rosetti I 73) cf. quietus › (in)cet astfel k nu exista motiv pentru a contesta rezultatul aiepta. Philippide O ramashitza 21 propune lat. *abiectāre shi Diculescu Elementele 463 o compune cu ad de la gr. ἰάπτω „a arunca” supozitzie care nu reprezinta nici un avantaj. In Trans. Der. aiept s. n. (aruncare); aieptator adj. (care arunca).