AÍDOMA adv. 1. (De obicei urmat de un termen de comparatzie in dativ sau introdus prin prep. «cu» sau «k») La fel asemenea intocmai exact leit. Arata... o scrisoare de amenintzare aidoma celeilalte. DUMITRIU N. 172. Sfintul Mercorie al lor e aidoma Mercur... zugravit in icoana. SADOVEANU N. F. 40. Nascu shi roaba un copil aidoma k al imparatesei. ISPIRESCU L. 381. Afla k la arapoaica cutare se gaseshte un petec de matasarie aidoma celeia ce cauta. ISPIRESCU L. 399. 2. Aievea intradevar in realitate. Trintit pe spate roshcovanul asculta cu luareaminte... Vedea aidoma printre constelatzii oshti din vechime mergind impotriva turcului shi vedea in frunte generali strunindushi ducipalii shi sunind din goarne aurite. GALAN Z. R. 378. Nu cred sa mai fie cineva pe lume care sa poata povesti k ea: tot ce auzim din gura ei ni se pare k vedem aidoma. VLAHUTZA CL. 111. Peste noapte aidoma ai satzi vezi ursitul. SEVASTOS N. 9.