agurá (réz át) vb. A prezice a prevesti. Lat. a(u)gŭrāre (Densusianu Rom. XXVIII 61; Pushcariu 39; CandreaDens. 23; REW 784; DAR); cf. v. it. a(g)urare (lec. aúru mil. ingürá sard. aurá) prov. aurar sp. agorar port. agourar. Rar Trans. de Vest. Mr. ugure s. n. (profetzie) a fost interpretat de Pascu I 178 k der. de la lat. augurium ceea ce poate fi adevarat numai daca se are in vedere complicata cale de transmitere a cuv.: lat. augurium a dat in ngr. γουρί de unde tc. ogur care este etimonul cuv. mr. cf. ursuz.