agimbá (béz át) vb. A urmari a merge pe urmele cuiva. Origine necunoscuta. Cuvint putzin folosit. Este indoielnica der. din lat. gamba (Philippide II 643) prin intermediul unui *aggambāre (DAR) cf. REW 1529; aceasta explicatzie nu se potriveshte cu sensul der. agimbeala s. f. (epilepsie) shi agimbat adj. (nenorocit amarit). Ar putea fi vorba de un lat. *aggimbāre de la *gimbus deformare de la gibbus (k shi calabr. agghimbare „a se indoi a se cocosha” cf. Rohlfs I 75) ipoteza care se potriveshte mai bine cu der. shi mai putzin cu vb.