agatzá [At: ISPIRESCU L. 212 / V: (inv) aca / Pzi: agắtz / E: ml *accaptiare] 1 vt A suspenda ceva de un carlig de un cui etc. Si: a atarna a spanzura. 2 vt A prinde fara voie o tzesatura intrun obiect ascutzit care o gaureshte sau o rupe. 3 vt (Fam) A acosta o persoana (de sex opus). 4 vr A se prinde de ceva sau de cineva. 5 vr (Fig) A se crampona.