ága (ále) s. n. 1. Ofitzer superior in armata turca. 2. Nobil de rang secundar ofitzer superior; este atestat in Munt. incepind de la 1620 in locul celui care inainte se numea capitan de vinatori. Era conducatorul militar al politziei inspector al pietzelor urbane shi dupa rascoala din 1655 conducatorul militar al infanteriei; avea inchisoare proprie shi tribunal la el acasa. Regulamentul Organic ia acordat gradul de colonel. Mr. aga. Tc. aga (Roesler 587 SHeineanu II 10; Lokotsch 28); cf. ngr. ἀγά alb. bg. agá. Este un hibrid gramatical. La inceput sing. sau a fost agá forma care explica pl. agale. Mai tirziu sing. a fost asimilat cu tipul tata; astfel k astazi sing. este m. in ciuda formei iar pl. este f. in ciuda sensului. DAR trateaza drept cuvinte distincte agá (pl. aghii a carui forma este falsa) shi aga. Der. agesc adj. (politzienesc); agie s. f. (politzie; birou al unui aga); agoaie s. f. (sotzie de aga); agiesc adj. (politzienesc); Agachi s. m. (aga) dim. de la ngr. ἀγάϰι shi considerat greshit nume propriu (SHeineanu II 11; Bogaci).