AFUNDÁ afúnd vb. I. Refl. 1. A se cufunda (intrun lichid). Greu le vine a strabate Lunecush de frunze moarte K seafunda roatele Luneca cioboatele Se taie suflarile SHi trosnesc spinarile. DESHLIU M. 24. Fiecare picior i se afunda parca in pamintul umezit. SAHIA N. 88. Un sloi de gheatza care se afundan apa sub picioarele celui ce calca pe el. RETEGANUL P. 111 61. ◊ Fig. Pe strazi ishi trece toamna shopirle de arama Gradinile seafunda in fluvii de frunzish. DRAGOMIR P. 59. ◊ Tranz. Mere (= merge) nora la fintina Cu camasha soacriin mina SHio afundo datan balta SHi o tzipa peste poarta: Nao soacra cai spalata! JARNÍKBIRSEANU D. 455. 2. A se face mai adinc a se adinci. Ploaie mare sa varsat... Groapa i sa afundat SHi mormintui sa stricat. TEODORESCU P. P. 625. 3. A patrunde adinc (de obicei intro padure); fig. a se pierde in zare in departari a disparea. Ma afund printre salcimii din arie shi citesc. STANCU D. 321. Spre seara cirduri lungi de pasari Tacut safundan departari. DEMETRESCU O. 72. Sarind cu veselie Peal sau cal de voinicie In vazduh sau afundat. ALECSANDRI P. I 50. Fig. A se cufunda intro actziune a fi absorbit de o munca. Cind teafunzi in paginile ei [ale legii] Prinzi putere proaspata in lupta! POEZ N. 453.